Download James Patrick Kelly Foc PDF

TitleJames Patrick Kelly Foc
TagsTypes Business/Law Court Filings
File Size330.2 KB
Total Pages92
Table of Contents
                            JAMES PATRICK KELLY
FOC
                        
Document Text Contents
Page 47

decât fumul sufocant al unui incendiu. Aşezându-se la loc în scaun, simţi
aromele subtile: izul de drojdie al pâinii care se coace, mirosul stejarului
proaspăt tăiat şi o idee din mirosul de hai-ne proaspăt întinse pe frânghie la
soare. Simţi cum fumul comuniu-nii îi umple capul şi îi atinge sufletul. Ca
întotdeauna îl lega de dragul lui pământ şi de casa unde familia lui îşi făurise o
nouă viaţă, de bă-trâna fermă Leung, de oraşul său natal şi desigur de femeia
aceea care îl iubea mai mult decât îl iubise vreodată mama lui, de tatăl său cel
dur care nu putea fi altfel decât era, de credinciosul Sly Sawatdee şi generoasa
Leaf Benkleman, caraghiosul Will Sambusa, neclintita Pea-ce Toba şi întreaga
familie Velez care întotdeauna fusese atât de ge-neroasă cu el şi da, chiar de
draga sa Comfort Rose Joerly, care îl părăsise, dar cu toate acestea era un
cetăţean al Littletonului.
Se înfiora când o observă pe Bunicuţa Joy privindu-1. Fărăândo-ială
încerca să cântărească dacă el acceptase pe deplin comuniunea.
— Mulţumesc, zise el, pentru toată mâncarea. Ea dădu din cap,
satisfăcută.
— Cu plăcere. Voiam doar să-ţi arătăm cât suntem de mândri de tine. E
satul tău, la urma urmei, iar tu eşti Prosper al nostru şi noi vrem să rămâi
întotdeauna cu noi.
El chicoti nervos. De ce credea toată lumea că pleca undeva? Ea se
aplecă şi-şi coborî vocea:
— Dar trebuie să-ţi spun că a fost mai mult decât o competiţie în privinţa
gătitului. Chicoti: s-au făcut pariuri pe ce o să mănânci pri-mă dată.
— Pariuri?
Spur găsi oarecum agreabilă ideea ca jumătate de duzină de femei să
concureze pentru a-i face lui plăcere.
— Şi tu ce ai ales?
— După ce am văzut totul, m-am gândit că o să începi cu plăcinta. La
urma urmei, nu era nimeni să-ţi spună să n-o faci.
Spur râse.
— N-am mâncat decât plăcintă. Dar să nu spui la nimeni. Eaâşi lipi
arătătorul de buze şi rânji.
— Presupun că fetele Velez au făcut plăcintele?
— Nu era decât una – cu mere, cred că aşa a spus Bell.
— Am găsit două pe masă: cu mere şi cu piersici.
A
— Zău? Bunicuţa Joy se lăsă pe spate pe canapea: înseamnă că a mai
trecut cineva pe aici după ce am plecat noi.
— Poate că a fost Comfort, zise Spur. DiDa spunea că el bănuieş-te că a
venit pe aici. Mă aşteptam să găsesc un bilet.

Page 91

Măritul Gregory încercă să-şi scuture mâna din strânsoarea lui Memsen,
dar ea nu-i dădu drumul.
— De asta au fost de acord să se sacrifice.
— Destul. Memsen începu să-1 târască afară din cabină. Ne pare rău,
Spur. Eşti un om cumsecade. Întoarce-te la casa ta şi la merele tale şi uită-ne.
— La revedere, Spur, strigă Măritul Gregory pe când treceau prin perete.
Noroc.
Când peretele tremură latrecerea lor, el simţi o dorinţă nestăpâ-nită şi
tulburătoare arzându-i sufletul. O parte din el voia să meargă cu ei, să fie
împreună cu Comfort şi cu Vic în exterior şi să vadă ce minuni interzisese
Preşedintele Winter cetăţenilor Statului Transcen-dent. Ar fi putut s-o facă; ştia
că e posibil. La urma urmei, toată lu-mea din Littleton părea să creadă că
pleacă.
Dar cine 1-ar mai ajuta pe Cape să strângă recolta?
Spur nu era sigur cât timp stătu singur în scaunul cu rotile cu mii de
gânduri învârtindu-i-se în cap. Exteriorii tocmai îi aruncaseră în aer lumea şi el
încerca disperat să o refacă la loc. Doar că ce rost avea? Foarte curând nu-şi va
mai face probleme în legătură cu Vic şi Com-fort, reîncarnări şi salvări. Poate
asta era spre binele lui; era mult prea complicat. După cum spusese
Preşedintele. Spur presupuse că ar fi mai fericit gândindu-se la mere şi baseball
şi poate sărutând-o pe Me-lody Velez. Era pregătit să uite.
Îşi dădu seama că elicopterul devenise complet imobil. Nici vibra-ţia
fuzelajului planând în aer, nici râsetele înfundate ale copiilor L'ung. Privi cum
echipamentul de spital se topeşte în punte. Apoi toţi pereţii se deschiseră şi
putu vedea întreaga cală a elicopterului. Era goală cu excepţia scaunului său
cu rotile, a unei tărgi cu trupul aco-perit al lui Comfort şi a docbotului care se
rostogoli spre el.
— Aşadar o să mă faceţi să uit totul? Întrebă Spur cu amărăciune. Toate
secretele din exterior?
— Dacă asta doreşti. Spur se cutremură.
— Am de ales?
— Nu-s decât un doctor, fmle. Pot oferi tratament, dar trebuie să-1
accepţi. De exemplu, tu ai ales să nu-mi spui cum te-ai ars prima dată.
Docbotul se duse în spatele scaunului cu rotile. Asta a cam ruinat tot ceea ce
încercam să realizez în sim-ul de împăcare.
Spur se întoarse să se uite la el.
— Ai ştiut tot timpul?
Docbotul de agăţă în spatele scaunului.
— N-aş mai fi doctor dacă nu mi-aş da seama când pacienţii mă mint.
Începu să-1 împingă pe Spur spre trapă.

Similer Documents